Metro 2033 Last Light inseamna in primul rand supravietuire, intr-o lume care nu mai e de mult prielnica cu cei care au distrus-o fara mila..
Imi numar gloantele cu infrigurare…
…mai am 6 cartuse pentru shotgun, iar in submachinegun a mai ramas aproape un incarcator. Masca de gaze are geamul crapat intr-un colt. Nu cred ca va mai rezista la inca o lovitura. Sunt ghemuit la piciorul unui pod, pe jumatate surpat si sunt foarte aproape sa cedez, sa renunt la lupta…
Pe pod pare sa fie un autobuz, care a scapat ca prin minune, intact. O sa incerc sa ajung la el, e singura mea sansa de supravietuire.
Daca nu gasesc in el filtre noi, o sa mor sufocat inainte sa devin micul dejun pentru cei 6-7 caini mutanti, si mai ales infometati, care incearca sa-mi ia urma de azi dimineata. Incep sa cred ca toti cei care au murit in acel autobuz, au fost infinit mai norocosi ca mine.
 |
 |
 |
Nu m-am drogat, nu va povestesc ultimul meu vis dupa o betie crunta cu pepsi si lamaie… e vorba de continuarea lui Metro 2033, un 3D Shooter care e facut sa-ti foloseasca la maxim placa aia video scumpa pentru care inca platesti rate la banca. Jocul este opera „bunilor” nostri vecini ucrainieni, care s-au adunat intr-o gasca numita 4A Games pentru a ne livra acest shooter post-apocaliptic, a carui actiune se desfasoara destul de aproape de noi, mai exact in Moscova. Povestea are la baza cartea Metro 2033, opera unui anume domn rus, anonim pentru mine, pe nume Dmitry Glukhovsky.
What does this button do?
Cineva a apasat butonul rosu, rachetele nucleare au luminat cerul si ce a urmat dupa aia a fost exact ce a meritat aceasta rasa ticaloasa si autodistructiva, numita oameni. Jocul zice ca oamenii sunt la fel de greu de omorat precum gandacii sau sobolanii. Cativa dintre noi au scapat, refugiati in metroul moscovit, transformand garile de metrou in adevarate mini-orase, enclave, care se lupta pentru supravietuire. Bineinteles ca acolo unde exista oameni, exista si motive de omorat: o conserva, o ideologie, un fund apetisant. Apropo de ideologii, nu stiu cum de s-au adunat toate fostele organizari sociale in subteran. Avem comunisti, nazisti, banditi, rangeri (un fel de capitalisti), ba chiar si artisti! Exista chiar si un achievement, sa canti la toate instrumentele pe care le gasesti prin joc. Nu, nu am facut asta.
In Metro 2033 Last Light, povestea continua exact de unde a ramas in jocul original, in persoana lui Artyom. Artyom, tu adica, erai doar un copil, care isi manca linistit ultima inghetata alaturi de mama lui, in momentul cand apocalipsa s-a declansat.
Pe urma ai crescut mare si puternic si… trebuie sa joci jocul original!
Pe scurt, in jocul original, problema principala o constituie o specie de mutanti, adaptata la conditiile de la suprafata, si care vrea sa invadeze statia ta, de rangeri. Scopul e sa devii tu, o problema pentru acesti mutanti, folosind niste rachete nucleare dintr-un siloz numit D6.
Desi Metro 2033 Vanilla ofera mai multe variante pentru finalul jocului, se presupune ca ai lansat rachetele nucleare si ai distrus orasul/cuibul speciei inteligente/mutante si aparent rauvoitoare, The Dark Ones. (eu nu ii omorasem, asa ca nu m-au nimerit cu treaba asta).
Se pare totusi, ca a scapat un pui din aceasta noua specie. Si el detine cheia salvarii noastre. Ce inseamna asta pentru tine? In primul rand faptul ca aproape toate factiunile din joc il cauta, unii ca sa-l faca maimutoi la circ, altii ca sa-i dea stingerea definitiva si altii un pic mai nebuni, care vad in el salvarea, „Ultimul Inger„.
 |
 |
 |
Aroma de.. ?
Atat Metro 2033 cat si continuarea Last Light, au o nota specifica, a tarilor din blocul de est, pe care o simti pregnant peste tot. Saracie, disperare, improvizatie (gen reparat Dacia cu o sarma si un patent). Parca am mai jucat ceva similar. Exact, despre Stalker e vorba. Doar ca acesta din urma nu era un simplu shooter, avea mini-questuri, dialoguri, libertate mult mai mare de miscare in exterior.
Anyway, trebuie sa recunosc ca jocul m-a tinut lipit de monitor un w-e intreg si nu m-am oprit pana cand nu l-am terminat, aproximativ 14-15 ore. In primul rand datorita subiectului postapocaliptic, atmosferei, graficii superbe si a curiozitatii de a afla in ce mod, Last Angel, ne mai poate salva din rahatul in care suntem. Nu o sa va zic cat am fost de dezamagit, de ultima parte din joc, inclusiv sfarsitul.
Atmosfera claustrofoba, horror, mi-a dat dureri de cap dupa vreo 6 ore de jucat non stop. Nu de multe ori s-a intampla sa raman fara gloante, filtre pentru masca, fiind nevoit sa reincep un checkpoint anterior pentru a scotoci mai temeinic toate colturile pentru ceva munitie in plus. Apropo de munitie, moneda din joc o constituie gloantele. Dar nu orice fel de gloante, ci cele produse inainte de razboi, care sunt de calitate mult mai buna si pe care le poti folosi in situatii extreme, cand ai ramas fara munitia obisnuita… asta in caz ca nu ai chef sa te bati cu „stones & sticks”.
Gloantele pre-war, pot fi schimbate pe munitie obisnuita, fabricata de oamenii care traiesc in subteran, sau o poti folosi pentru cumpara a upgrade-uri pentru armele din dotare, cum ar fi diferite amortizoare, lunete si alte jucarii utile in viata de zi cu zi.
Firul povestii te poarta prin subteran, de la statii de metrou transformate in orase, pana la curse contra cronometru la suprafata, prin mlastini, ruine dezolante, toate ticsite cu creaturi care mai de care mai doritoare sa te trimita in Valhalla… ca apoi sa ajungi iar in subteran in siguranta. Zic in siguranta pentru ca acolo macar nu trebuie sa-ti bati capul cu lipsa de aer, ci doar cu claustrofobia si monstrii (de oameni).
 |
 |
 |
Daca ai rabdare sa asculti dialogurile din diferitele statii de metrou, e imposibil sa nu te miste saracia si durerea oamenilor care traiesc la limita subzistentei. De exemplu, in Venice (o statie de metrou inundata), un tata se chinuia sa pescuiasca ceva pentru masa de seara, iar fetita lui il intreba daca o sa moara si ei de cancer, precum mama lor. Tatal o linisteste, spunandu-i ca acum au un detector de radiatii, si vor manca doar pestii „cel mai putin radioactivi”.
 |
 |
 |
Concluzie
Daca ai jucat Metro 2033, e pacat sa nu joci si continuarea, chiar daca finalul s-ar putea sa te dezamageasca. E mai polished, orasele par mai vii, exteriorul iti permite mai multa libertate de miscare iar povestea, cel putin 2/3 din joc, o sa te tina cu sufletul la gura.
Daca nu l-ai mai jucat pana acum, poti sa incerci mai intai originalul sa vezi daca te prinde, si dupa aia sa continui cu Last Light, desi nu e necesar sa joci si prima parte pentru a intelege cum sta treaba.
In caz ca nu esti convins, poate pozele de mai jos te vor ajuta :)
 |
 |
 |