Am jucat multe jocuri la viata mea… E si normal, ca am inceput de mult! Asa ca ce m-am gandit? Ca a venit timpul sa imi scriu memoriile, ca am o varsta… Kind of… M-am gandit sa scriu despre jocurile care mi-au trecut prin mana si m-au influentat si impresionat in acelasi timp. Ca uite asa trece timpul si dispar amintirile din memorie! Multe dintre jocuri sunt atat de vechi, incat sunt convins ca multa lume nu a aflat de ele decat foarte vag! Deci, ce sa o mai lungim, sa purcedem!
First contact – Arcade-urile
Avand in vedere varsta din dotare (30+), am avut ocazia sa trec prin toate etapele gaming-ului de la origini (aproape) pana azi. Primul contact cu jocurile l-am avut pe vremea lui Ceausescu, acum 1000 de ani. Pentru cei care nu au apucat perioada respectiva cred ca pare incredibil ca atunci existau jocuri video! Dar toate au inceput de undeva si chiar daca eram tare inapoiati, „mugurii” gamingului au inflorit inca de atunci. Sa ne intoarcem deci in timp, cam acum 25 de ani.
Prima intalnire cu jocurile video cred ca am avut-o in timpul unei excursii cu clasa. Nu mai sunt asa sigur cand a avut loc excursia, cred ca era prin ’88, prin clasa a doua si am mers cu „tovarasa invatatoare” (denumirea sanctionata oficial), cu clasa la o excursie prin Satul de Vacanta din Constanta si am ajuns si la Bowling (mai exista si acum). Acolo, in interior, pe langa pista de bowling existau si cateva arcade-uri – jocurile alea intr-o cutie de lemn, cu un ecran de TV bagat in cutie, cu niste manete si butoane. Ceva de genul celor de mai jos.
 |
Erau niste multi game-uri de conceptie romaneasca. Imi amintesc destul de vag cu ce se „ocupau” joculetele respective dar erau destul de rudimentare: un joc in care aveai o galeata si trebuiai sa prinzi picaturile din tavan ca sa nu te ineci, un fel de pacman si un joc cu un vanator cu care trebuie sa impusti niste caprioare pixelate. Desi super-basic, mi-au placut mult, fiind primele jocuri electronice pe care aveam ocazia sa le vad. Era ceva extraordinar sa misti cu maneta niste pixeli pe ecranul televizorului si sa iti indeplineasca intocmai toate comenzile. Jocurile erau cam stupide dar neavand un termen de comparatie…
Ulterior, am mai gasit o sala de jocuri la un club sportiv din apropiere. Acolo imi amintesc ca aveau un simulator antic cu o motocicleta si inca cateva arcade-uri. Printre ele, erau 2 jocuri pe care mi le aduc aminte destul de bine: Tiger Road si Return of the Jedi.
Tiger Road – un side scroller, in care tu esti un shaolin (chiar esti un shaolin :) ) si trebuie sa salvezi niste copii rapiti de niste brusli si cichiceni wannabe. Pentru asta trebuie sa strabati plansile de-a lungul si de-a latul sa bati inamicii si boss-ul de final de nivel. Daca vreti sa il incercati il puteti juca aici. Este destul de greu jocul, nu va lasati amagiti de faptul ca este vechi!
 |
 |
 |
Return of the Jedi – jocul facut dupa filmul cu acelasi nume, bineinteles, de catre Atari. Cu o perspectiva izometrica, jocul iti dadea voie sa pilotezi masinariile din film – un speeder, un AT-ST si „the Millenium F-king Falcon”. Jocul avea si un control mai deosebit. In locul banalei manete si cu butoanele aferente, acesta avea un joystick mai smecheros cu 2 manere. Jocul era antrenant si era insotit de muzica si de ceva efecte speciale din film. Pentru vremea respectiva era foarte tare!
 |
 |
 |
O fisa era 3 lei si dupa cum va inchipuiti, fondurile pe care le aveam la dispozitie erau destul de limitate. Doar ca odata, frati-miu mi-a dat 100 de lei sa cumpar o paine . Care costa 2 lei. Mi-a zis sa pastrez banii pana la 10 lei iar restul sa ii las acasa, pentru el. Eu am luat painea si ce m-am gandit? Ia sa merg eu sa joc vreo 2-3 jocuri de banii dati de frati-miu… Zis si facut, am mers la club sa ma joc. Doar ca am luat mai multi bani, nu doar 10 lei. 25 de lei mai tarziu… dezastru! Hmm, ce sa fac? Cum sa ii zic omului ca am cheltuit mai mult? Nu stiu cum am rationat la momentul respectiv dar m-am intors acasa si am luat si restul de bani si i-am cheltuit pe toti la jocuri. Nu imi mai amintesc ce i-am zis fratelui meu, oricum nu cred ca a avut mare importanta… Imi amintesc totusi ca o corectie fizica a fost implicata! Pe merit, ce sa zic! Cate a mai suportat si frati-miu la vremea aia … :) Dar asa sunt fratii, trebuie sa se suporte si sa se iubeasca, nu?
Next step – TV Game-ul
Candva prin ’89 am fost in vizita la niste prieteni de-ai parintilor mei si am vazut pentru prima oara un TV Game – o clona dupa modelul 2600/2800 de la Atari ! Pentru vremea respectiva era ceva High-End pentru Romania, extrem de rar! Constanta fiind oras de marinari, era destul de multa tehnologie prin oras: dublu casetofoane cu inregistrare, televizoare color, videoplayere si videorecordere si evident console de jocuri pe TV. Cred ca se intalneau mai des ca in alte locuri din tara, poate cu exceptia Bucurestiului. Nu am nici o dovada in acest sens dar marinarii se numaru printre principalii „carausi” de tehnologie la vremea aceea, calatorind in strainatate si avand acces la magazinele de electronice de peste hotare.
Sa revenim la consola noastra. Am fost fascinat. Carcaiecii aia care sareau pe ecran si explodau in cativa pixeli erau hipnotici si creeau dependenta! Prin ceva insistente la maica-mea si la prietenii ei, am reusit sa imprumut consola respectiva pentru o zi. Am forjat-o de i-au sarit fulgii! Nu aveam TV color (inca), asa ca ma jucam pe televizor alb-negru (singurul) al familiei. Nu ca am fi avut ce sa vedem la el. Pe vremea aia erau 2 ore de emisie din care 1 ora si jumatate era cu Ceausescu. Cel mai mult am jucat un shooter side-scrolling, cu un avion cu care zburai deasupra unei ape si trebuia sa omori diversi inamici, fie elicoptere fie niste vaporase, care trageau si ele spre tine. Daca avionul tau era lovit, pilotul sarea cu parsuta si daca aterizai pe un vapor, salvai o viata. Nu mai stiam cum se numeste, asa ca l-am cautat si intr-un final l-am gasit: Sea Hawk.
 |
 |
 |
Cand a venit proprietarul sa isi ridice consola de la noi de acasa, l-am mai tinut vreo 30 minute ca nu puteam sa las joystick-ul din mana!
Remember ce v-am zis de Constanta, oras de marinari? Ce sa vezi, fratele meu, care este cu 15 ani mai mare era si inca este marinar! Asa ca atunci cand a plecat in voiaj a primit o „comanda” de TV game (de la mine) si una de televizor color (de la tata). Fratello le-a achizitionat pe ambele si s-a intors cu ele dupa revolutie. TV Game-ul primit semana cu cel din prima imagine de mai jos si din ce am inteles era cea mai uzuala clona de Atari 2600 (imaginea urmatoare).
 |
 |
Avea in memorie vreo 64 de jocuri in memorie, care nu se gaseau in consola originala. Ca sa va faceti o idee de configuratia hardware, uite mai jos si specificatiile:
CPU 6507, 1.19 MHz
MEMORY RAM: 128 Bytes, in VLSI ROM: 4K max GRAPHICS
„Stella” custom graphics chip
Graphics Clock: 1.19 MHz
2 joystick ports with 1 fire button each
Asta era tot! Ce vreti, era o consola pe 8 biti! Si cel mai banal smartphone din ziua de astazi este cu cateva ordine de magnitudine mai puternic! Dar la vremea respectiva era ceva foarte tare, probabil echivalentul unui PS 4.
M-am jucat vreo 10 ore la ea in prima zi! A doua zi, ce sa vezi? Nu mai pornea! Asa ca a trebuit sa o ducem la reparat! Avea ceva probleme cu alimentarea, aparent dar rezolvabila. Doar ca durat vreo saptamana pana s-a rezolvat. Am fost intr-un fel de sevraj respectiva saptamana… Noroc ca eram in vacanta si nu aveam scoala! Dupa ce am luat consola de la reparat, taica-miu imi zicea „vezi, nu te mai juca si tu atat, ca iar se arde!” – „Da tata!”. Dupa o luna s-a ars din nou …
Am reusit sa gasesc majoritatea jocurilor pe care le-am jucat atunci, pe site-ul asta, Atarimania.com. Dintre ele as aminti: River Raid, Enduro, Pitfall, Seaquest, Boxing, Outlaw, Basketball, Tennis etc. Acum nu as reusi sa ma joc mai mult de cateva minute la un joc. Sunt primitive si simpliste dar atunci eram in stare sa ma joc cu orele… Pentru gamerii din ziua de astazi, jocurile astea sunt arhaice de-a dreptul, antichitati! Pai daca astia micii din ziua de azi nu stiu cine este Paul McCartney… :)
 |
 |
 |
Si cu toate astea, cu consola asta am deprins conceptul de multiplayer. Erau cateva jocuri care mergeau jucate la dublu si de cate ori il prindeam pe frati-miu, trebuia sa imi faca hatarul sa ne jucam. Baschet si box erau doua din jocurile care mergeau la dublu. Ce ne mai cafteam… Cum am mai zis, grafica era super simpla, pixelata, interpretativo-abstracta ca sa zic asa iar spatiile lipsa trebuia sa le completez cu imaginatia. Pe site-ul mai sus amintit se pot juca si o parte din ele. Asa modeste cum erau atunci, jocurile astea au stat la baza „carierei” mele de gamer.
Deocamdata atat. In urmatoarea parte voi aborda „epoca de aur” de la noi a arcade-urilor (jocurilor mecanice) si perioada HC-ului (ZX Spectrum)!