Eram hotarat sa nu scriu nimic despre evenimentul Apple de ieri, deoarece abundenta de informatii despre iPhone 7, iWatch Series 2 a inundat toate canalele media si astfel au si confirmat majoritatea leak-urilor aparute de cateva luni incoace.
Lumea e plictisita sau dezamagita de iPhone 7
Am citit sau am auzit de la prieteni diferite texte de genul: „Are acelasi design ca iPhone 6/6s”, „Nu aduce nimic inovativ”, „iPhone World is boring”, „Smartphones peaked”. Lucrurile nu stau chiar asa.
Intr-adevar, 2016 este primul an in care vanzarile de iPhone-uri au fost mai mici ca anul precedent, dupa o crestere continua de la an la an, din 2008 incoace. Acest lucru a fost suficient pentru ca profetii de toate neamurile sa dea „join” in corul care canta prohodul Apple si sa puna cateva bomboane pe coliva imaginara cu „marul muscat” printat in zahar.
Daca analizam cu o doza de realism, era si normal sa se ajunga la o anumita saturatie, din iunie 2007 cand a pornit tavalugul lansat de Apple pana in prezent. Cine a vrut un smartphone si l-a cumparat deja, chit ca a facut credit la Cetelem sau l-a luat din Auchan de langa standul cu rosii. Un telefon de acum 2-3 ani are suficienta tehnologie pe el incat sa se descurce onorabil in majoritatea situatiilor.
Aceasta saturatie nu este doar in tabara Apple ci si dincolo de baricade, in tabara Android. Samsung si ceilalti mari producatori primesc aceleasi semnale din piata, iar o eroare tehnica majora cum s-a intamplat cu Samsung Galaxy Note 7 ii face pe consumatori sa stea linistiti si sa asteapte generatia urmatoare.
Daca ne asteptam sa apara in fiecare an ceva revolutionar, si suntem dezamagiti dupa fiecare lansare inseamna ca nu intelegem procesul tehnologic care are loc, deja aflat la o viteza imensa, incomparabil cu orice alta industrie. De exemplu procesorul unui iPhone 7 este de 120x mai rapid ca cel al primordialului iPhone 2G si de 240x mai rapid pe partea de GPU si asta doar in 9 ani!
Revolutionar putem spune ca a fost primul iPhone 2G, „a game changer”. Tot ce a urmat dupa a fost incremental, indiferent de producator sau software. O carcasa relativ rectagulara cu un touchscreen si 2-3 butoane. Urmatorul pas nu stiu ce ar putea fi, ca sa fie incadrat la revolutionar: un telefon transparent, un cip implantat in creier, what?
Ce ar fi putut sa-i faca pe hateri sa zica WoW! de-a lungul fiecarei iteratii de iPhone sau vreunui model de varf cu Android?
Probabil nimic.
Pentru superficiali, aparent lucrurile nu au evoluat prea mult, dar schimbarile sunt profunde prin dimensiunea lor. Avem acum un ecran mai bun ca multe monitoare desktop, senzor cu amprenta, 3D Touch, camera cu stabilizator optic, camera duala cu zoom optic, flash cu 4 tonuri, cpu si gpu mai rapid aproape la nivel de consola, design din in ce mai perfectionat si rafinat, putem plati cu telefonul, avem la distanta de un „tap” milioane de apps, rezistenta la apa incepe sa devina un standard de facto si sute de alte chestii pe care nu are rost sa le enumar aici.
Este incredibil cat de mult „stuff” este indesat in ceva atat de mic. Si o mare parte din ce am insirat aici a ajuns sa fie ingramadit si intr-un ceas. In filmul Matrix, telefonul viitorului era ceva cu clapeta.
Noi am depasit de ceva vreme acel viitor.