Cred ca cel mai lung review pe care l-am facut a fost la Wasteland 2 si a fost extrem de pozitiv.
In momentul cand am auzit ca vor face Wasteland 3, am sarit pe fig.co (un fel de kickstarter) si am platit pentru versiunea fizica Collector’s Edition.
Am terminat jocul acum 3 saptamani in vreo 2 moduri (am 65 de ore jucate pe Steam) si de atunci nu am reusit sa ma urnesc sa fac review-ul. Mi-am dorit sa-mi placa foarte mult acest joc, sa fiu super entuziast si sa ma reped sa scriu impresiile la cald.
Nu stiu exact care e motivul pentru acest abandon. O fi frigul si gheata din Colorado in loc de desertul fierbinte cu care eram obisnuit in Wasteland 2 si Fallout-uri? Poate plotul sordid al unui Patriarh care mi-a dat ca si quest principal sa-i gasesc cei 3 copii dementi dupa ce mi-am pierdut aproape tot convoiul de rangeri? Grafica shiny dar de plastic care mirosea a Unity 3D? Elemente de decor care pareau proaspat scoase din cutie in loc sa fie acoperite de rugina celor 100 de ani de apocalipsa?
Intr-un final mi-am dat seama care e problema. Glumele puerile, referintele politice rasuflate si cliseele. Faptul ca poti sa ai companion o gaina mecanica, un papagal care injura sau vreo pisica care face damage mai mult ca oricine. Dogmeat din Fallout avea sens, Mad Max style, dar aici e o adevarata gradina zoologica. Stiu ca nu esti obligat sa joci cu ele, dar faptul ca exista imi strica structura fina a lumii. Bad guys care sunt imbracati ca si clovni. Referinte la vampiri, un sef mafiot cu numele Faran Brygo (anagrama pentru Brian Fargo), un A.I. care il personifica pe Reagan si un cult in jurul lui. Ti-l doreai pe Mos Craciun in Wasteland? Este, exploateaza niste copii intr-un laborator de droguri, dar este. Nimic din toate acestea nu creeaza o lume credibila. Poate doar salbaticii care isi inaltau victimele ciopartite pe niste zmee gigantice ca si ofranda zeilor lor. Religia intotdeauna a fost fucked up.
Radeam de Fallout 3 & CO ca au bagat arme nucleare portabile aka Fatman. Ghici ce? Avem si aici tactical nukes pe care le poti lansa cu lansatorul de rachete.
Jocul nu e prost, nu ma intelegeti gresit. Arata bine, toate dialogurile sunt cu voce, coloana sonora misto, questuri ramificate, skill checks, decizii, consecinte, turn-based si tot ce isi doreste un old school gamer. Dar toate astea nu sunt suficiente ca sa ma faca sa rup camasa de pe mine si sa ies in strada strigand: Bai ce minunatie de joc am jucat, cum am simtit cand am jucat Disco Elysium.
Si daca era vorba de orice alt joc, nu aveam pretentii de genul asta. Dar vorbim de parintele Fallout si o parte din echipa din spatele lui. Imi doream o lume post-apocalipstica credibila, cu sens, in care sa ma scufund. Si am primit-o amestecata cu prea mult goofy stuff.
Dupa cum zicea cineva intr-un comentariu:
I’m just getting old and grumpy but I like my satire a bit more advanced than “Capitalism, yeah?”
P.S.: Galeria foto de mai jos contine spoilere!
