Din cand in cand prin peregrinarile mele mai dau peste cate un joc mai “special”. Zilele trecute am dat peste Surgeon Simulator 2013 care mi-a atras atentia si am zis ca merita sa il “disecam” putin.
Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa ma fac medic… cand eram mic si ma intreba lumea ce vreau sa fac cand o sa fiu mare si eu le ziceam „review-uri la IT-Blog”. Ok, ok… cred ca amintirile sunt un pic incetosate… Vroiam ceva relativ banal si anume cosmonaut sau in cel mai rau caz, aviator. Va dati seama cum ar fi fost daca toata lumea ar fi lucrat in domeniile visate de mici? Ar fi fost plin de politisti, pompieri, printese, aviatori si doctori. Si cine mai facea review-uri la IT-Blog, intreb eu?
Simulator chirurgical, really?!?
Dar sa revenim la jocul nostru. Haideti, va rog eu, nu mai faceti pe mironositele ca vi se apleaca de la sange, siringi si organe dislocate. Cand imprastiai pietoni prin Carmageddon sau zburai capete si explodai teroristi in Call of Duty, nu mai aveai nimic, nu e asa? Ma rog, e mai simplu sa curmi o viata decat sa salvezi una, hehe… Baietii de la Bossa Studios, au creat aceasta capodopera in care trebuie sa iti exerciti talentul de chirurg si sa efectuezi un transplant si evident, sa salvezi o viata. Ai de ales intre 3 tipuri de operatii, inima, transplant dublu de rinichi sau banala operatie de transplant de creier. Toata lumea stie pe cineva care ar avea nevoie de ultimul tip de operatie, sunt convins!
Pare complicat? Bineinteles ca pare ca doar vorbim de o operatie chirurgicala! De fapt nu e chiar asa… Astfel, am invatat ca pot sa fac un transplant de inima cu un ciocan cu care am despicat sternul, am facut bucati coastele care au ramas imprastiate prin cutia toracica, un plaman l-am pierdut cand mi-a scapat din mana si pana am inlocuit inima veche au mai trecut cateva minute bune, in care pacientul era practic, si anume, mort. Transplantul a fost considerat reusit in momentul in care am dat drumu inimii noi in maldarul de coaste si sange din cutia toracica. Yuhuu, ma pricep, Ciomu here i come!
 |
 |
 |
Cum operez?
Acum zici ca pare simplu? Well, nu e chiar asa. Si asta datorita sistemului de control implementat, voit ciudat si stangaci. Stangaci, in sensul ca tu controlezi chiar mana stanga, care pare sa apartina unui individ aflat intr-o foarte avansata stare de ebrietate sau sub influenta unor substante cel putin suspecte, beneficiarul unei dexteritati si fineti similare unui copilas de cativa anisori. Sau unui caine fortat sa cante la pian. Astfel, mana o controlezi cu ajutorul a 5 taste, cate una pentru fiecare deget, precum si cu ajutorul mousului cu care cobori mana sau o rotesti. Controlul asta psihedelic va face ca si cea mai usoara sarcina sa para o corvoada, un adevarat experiment de fizica nucleara. Nu stiam ca este atat de complicat sa ridici un bisturiu de pe masuta, de obicei in operatiune ridicand instrumentul cu tot cu tavita pe care se afla. Si normal, ce sa ma mai complic sa las tava jos, ma apucam sa despic organele cu ansamblul creat de tava si bisturiu, si culmea e ca a si mers! Multumita modalitatii de control, rezultatele vor fi de cele mai multe ori ilare si cel putin fantasmagorice (sangeroase nu mai zic!).